ABC-ul unui stil de viaţă sustenabil – „ultimul apel pentru climă”

Clasa de mijloc numără deja 3,8 miliarde de oameni la nivel global și se va mări cu încă 1,5 miliarde de persoane până în 2030. Pentru ca această creștere să fie o veste bună și pentru planetă, e nevoie de modificarea tiparelor de consum și de adoptarea unui stil de viaţă sustenabil.

Potrivit definiţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite, sustenabilitatea reprezintă capacitatea de a exista și de a ne dezvolta răspunzând nevoilor prezentului, dar fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Realitatea este însă că sistemele de producţie și de consum devin din ce în ce mai nesustenabile. Vestea bună este că o parte a consumatorilor, în special a celor tineri, nu văd o utopie în stilul de viaţă sustenabil, ci încearcă să adopte modele de consum cu un impact mai redus asupra mediului.

Oamenii au avut întotdeauna nevoie de resurse pentru a trăi (haine, hrană, adăpost), dar noţiunea de consumator devine familiară americanilor abia la începutul secolului trecut (deși percepţia generală este aceea a erupţiei consumerismului abia după al Doilea Război Mondial), scrie istoricul Kerryn Higgs. Încă din 1890, magazinele încep să se extindă, ajungând, la începutul secolului următor, să aibă câteva etaje, iar volumul cumpărăturilor comandate prin corespondenţă crește. Chiar dacă marile magazine deservesc doar o clasă privilegiată a societăţii, în timp ce omul obișnuit cumpără mai degrabă produse care să acopere nevoile de bază, creșterea veniturilor și abundenţa și varietatea mărfurilor sunt responsabile de o mutaţie la nivelul producţiei, respectiv consumului, obiectivul nu mai este acela de a produce bunuri cu utilitate evidentă, ci de a seduce cumpărătorul, multiplicând nevoile acestuia.

„Dezlănţuirea lentă a instinctelor de achiziţie” în Marea Britanie are loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când vânzările se extind și dincolo de perimetrul clasei bogate – o extindere favorizată de „puterea de propulsie a invidiei”, notează istoricii Neil McKendrick, John Brewer și J. H. Plumb. Treptat, oamenii renunţă la comportamentele specifice perioadelor istorice în care majoritatea lupta pentru a putea asigura resursele necesare traiului simplu, dacă nu chiar supravieţuirii, comportamente precum cumpătarea și economisirea. Ceea ce a reușit noua cultură consumeristă a fost să democratizeze dorinţa mai degrabă decât puterea financiară și să prezinte achiziţia ca o strategie de obţinere a fericirii, observă Higgs, într-o analiză care explică modul în care consumerismul a devenit trăsătura cardinală a societăţii moderne.

Bogaţi pe datorie

Un secol mai târziu, delirul nevoilor (sau, mai degrabă, al dorinţelor multiplicate la infinit) a adus societatea abundenţei faţă în faţă cu o criză climatică fără precedent, cu impact îngrijorător nu doar asupra mediului, ci și asupra economiei și vieţii umane.

Schimbările climatice sunt o realitate, iar activităţile umane au generat o încălzire cu 1 grad Celsius a temperaturilor globale (faţă de nivelul perioadei preindustriale) și vor continua să provoace încălzirea planetei în mod ireversibil – au fost concluziile celui de-al șaselea raport al Grupul Interguvernamental de Experţi privind Schimbările Climatice (IPCC), publicat în august 2021, despre care secretarul general ONU, António Guterres, sublinia că declară „cod roșu pentru omenire”.

Viitorul ne va spune dacă vom ajunge în situaţia în care jumătatea privilegiată a planetei va lupta cu cealaltă jumătate pentru resursele necesare supravieţuirii.

Încălzirea globală afectează fiecare regiune a globului, iar printre efectele care se resimt deja se numără pierderea biodiversităţii și afectarea ecosistemelor, cu amplificarea riscurilor legate de sănătate și viaţă. Fenomenele meteo extreme și dezastrele naturale impun strămutarea a milioane de oameni, iar estimările spun că cifrele vor arăta din ce în ce mai rău pe măsură ce efectele crizei climatice vor deveni tot mai puternice.

Analizând dezastrele provocate de incendiul Camp Fire, cel mai distructiv din istoria Californiei, dar și efectele produse de o serie de uragane, jurnalista Annie Lowrey observa că dezastrele naturale tot mai frecvente accentuează inegalitatea socială. Chiar dacă acum acesta pare un scenariu de film, doar viitorul ne va spune dacă vom ajunge în situaţia în care o jumătate a planetei (cea privilegiată financiar și geografic) va fi nevoită să lupte cu cealaltă jumătate pentru resursele necesare supravieţurii, scrie jurnalistul Christian Parenti într-o carte care examinează fenomenul creșterii numărului refugiaţilor climatici.

Cert este că în acest moment omenirea trăiește pe credit (și o face de o jumătate de secol încoace). Cu excepţii nesemnificative, Earth Overshoot Day (Ziua Datoriei Ecologice sau Ziua Suprasolicitării Pământului, în care ajungem la capătul resurselor regenerabile într-un an) sosește tot mai devreme. Dacă în 1971 Earth Overshoot Day a fost în 21 decembrie, data a fost devansată îngrijorător de la un deceniu la altul (23 octombrie în 1987, 5 octombrie în 1995, 8 august în 2010 și 29 iulie în 2019 și 2021.)

În prezent, 86% din populaţia lumii trăiește în ţări care consumă mai multe resurse decât pot regenera ecosistemele Terrei, așa încât am avea nevoie de 1,7 planete pentru a ne putea continua nestingheriţi risipa de resurse, arată organizaţia The Global Footprint Network.

Schimbarea direcţiei în care mergem reprezintă o sarcină „intimidantă”, observă Hans Bruyninckx, director executiv al Agenţiei Europene a Mediului. Inversarea sau frânarea tendinţelor negative cere politici de mediu ferme și nepopulare și modificarea unor obiceiuri de consum bine înrădăcinate, notează Bruyninckx, dar fără o planetă sănătoasă nu putem avea „o economie durabilă” sau „o societate echitabilă”.

În timp ce măsurile economice și politice ale ţărilor dezvoltate (primele care au trecut linia roșie a nesustenabilităţii) se lasă așteptate, asistăm la trezirea conștiinţei ecologice a societăţii civile (anul 2019 a înregistrat proteste fără precedent pentru salvarea planetei) și la schimbări mai mult sau mai puţin discrete în alegerile pe care le fac consumatorii, mai ales cei aparţinând generaţiilor tinere.

Viitorul sustenabil cu și pentru tineri

Un sondaj din 2018 a arătat că aproape jumătate dintre americani și-au manifestat intenţia de a-și schimba obiceiurile de consum, îndreptându-se spre produse mai sănătoase pentru ei înșiși, dar și pentru mediu. Vânzările de produse convenţionale au scăzut între 2014 și 2018, pe când cele de produse sustenabile au crescut cu 20% în același interval, potrivit sondajului realizat de compania de cercetare în marketing Nielsen.

Datele obţinute au arătat un decalaj generaţional legat de cumpărarea produselor alimentare sustenabile: doar 34% dintre membrii generaţiei Baby Boomers și-au modificat obiceiurile de consum, faţă de 75% dintre mileniali. De asemenea, milenialii s-au arătat mai dispuși să plătească mai mult pentru alimente ecologice, pe când generaţia Baby Boomers este mai loială brandului. Această fisură între generaţii are la bază factorul tehnologie: cumpărătorii care fac alegeri sustenabile au cu 67% mai multe șanse de a folosi mediul online pentru shopping și informare, spune Sarah Schmansky, vicepreședinta pentru creștere și strategie la Nielsen.

Mersul pe jos este comportamentul sustenabil cel mai întâlnit (70%) printre tinerii români din generaţia Z.

Interesul tinerilor pentru produsele care utilizează resursele în mod responsabil a fost reliefat de o serie întreagă de studii și sondaje. Astfel, aproape jumătate dintre tinerii consumatori (13-36 de ani) au declarat că sunt șanse mai mari să cumpere un produs dacă acesta este descris drept sustenabil, o treime ar plăti cu 10% mai mult pentru produse prietenoase cu mediul, iar 46% dintre mileniali spun că preferă să cumpere de la firme care reușesc să menţină echilibrul între profit și conservarea mediului înconjurător.

Peste 60% dintre tinerii români din generaţia Z spun că, în decizia de a cumpăra, ţin cont de sustenabilitatea brandului, iar mersul pe jos este comportamentul sustenabil cel mai întâlnit (70%) printre membrii acestei generaţii, potrivit studiului naţional Insights PulseZ. Alte acţiuni sustenabile îmbrăţișate de tinerii români sunt folosirea frecventă a mijloacelor de transport în comun (41%), cumpărarea de îmbrăcăminte second-hand (38%), evitarea risipei de mâncare (57%), refolosirea și reciclarea ambalajelor (55%) și colectarea selectivă a gunoiului (30%), precum și reducerea consumului de apă (23%).

Învăţând ABC-ul unui stil de viaţă sustenabil

Gestionarea resurselor naturale care să susţină o populaţie în creștere, eforturile de a scoate un miliard de oameni din sărăcie extremă și menţinerea impactului asupra mediului în limite acceptabile reprezintă o provocare întreită, una cu care ne confruntăm astăzi, arăta un raport ONU din 2015. Relaţia noastră cu lumea naturală s-a modificat rapid și substanţial în decursul ultimului secol, declara secretarul general adjunct al ONU, Achim Steiner, avertizând că, dacă ratele de consum se menţin nemodificate, pe măsură ce populaţia crește, extracţia anuală de resurse la nivel global s-ar putea tripla în 2050 faţă de nivelul din 2000.

Amprenta de carbon medie anuală globală a unei persoane este de 4,35 de tone, iar cea a unui american este de 14,95 de tone.

Potrivit Forumului Economic Mondial, amprenta de carbon medie anuală globală a unei persoane este de 4,35 de tone (cifrele includ activităţile și emisiile industriei), nivelul ei crescând semnificativ în economiile dezvoltate (de exemplu, amprenta medie anuală de carbon a unui american este de 14,95 de tone). Sunt estimări care sugerează că este nevoie de reducerea emisiilor de carbon la două tone de persoană până în 2050 pentru a preveni creșterea temperaturii globale, așa că soluţiile ușoare la care visăm nu există în realitate. Dincolo de angajamentele guvernelor și corporaţiilor de a reduce emisiile de CO2, rolul pe care îl joacă alegerile consumatorilor nu poate fi neglijat: la nivel global, consumul gospodăriilor generează aproape trei sferturi din emisiile de gaze cu efect de seră.

Ceea ce putem face în mod practic este să introducem schimbări (și să perseverăm în ele) în modul în care mâncăm, muncim, călătorim, petrecem timpul liber.

Reducerea consumului de carne și lactate reprezintă cea mai eficientă modalitate de a ne îmbunătăţi amprenta ecologică, potrivit unei analize publicate în revista Science, cea mai vastă realizată până acum pe tema daunelor provocate planetei de către agricultură. Folosind date colectate din 119 ţări, studiul arată că, în scenariul în care consumul de carne și lactate ar fi zero, am putea reduce cu 75% numărul terenurilor agricole la nivel global. Obţinerea acestor alimente reclamă folosirea a 83% din terenurile agricole și generează 60% din emisiile cu efect de seră produse în agricultură, deși ele livrează doar 18% din calorii și 37% din necesarul de proteine.

Fără consumul de carne și de lactate, am putea reduce cu 75% numărul terenurilor agricole la nivel global.

Dieta vegană reprezintă cea mai bună modalitate de a reduce impactul asupra mediului (și nu vorbim doar de gazele cu efect de seră, ci și de acidifierea și eutrofizarea apelor și de folosirea raţională a apei și terenului), a declarat profesorul Joseph Poore, coordonatorul studiului, subliniind că efectul modificării dietei este mai mare decât reducerea numărului de zboruri sau cumpărarea unei mașini electrice – schimbări bine-venite, de altfel, dar care acţionează doar asupra emisiilor de gaze.

Consumul alimentelor locale și de sezon reprezintă o altă strategie de a investi în sănătatea noastră și în cea a planetei, dar și în economia locală. Alimentele din pieţe și ferme sunt proaspete, au o amprentă de carbon mai scăzută, datorită drumului mai scurt de la fermă la magazin, și reclamă folosirea unui volum mai mic de ambalaje (în condiţiile în care pământul este sufocat de plastic – există o tonă de deşeu de plastic pentru fiecare persoană de pe planetă).

Evitarea folosirii apei îmbuteliate, planificarea meniului și stoparea risipei alimentare reprezintă alte alegeri alimentare sustenabile pe care le putem face cu eforturi mici.

De asemenea, putem economisi energie electrică prin acţiuni simple, care să devină parte din rutina zilnică, de la oprirea calculatorului după ce l-am folosit (în loc de a-l lăsa în modul așteptare), folosirea programelor economice în cazul mașinii de spălat vase sau rufe până la investirea într-o oală sub presiune (reduce cu 70% energia folosită) și până la evitarea agenţilor de curăţare extrem de agresivi, precum spray-urile folosite la curăţarea aragazului. Doar în Germania, peste jumătate de milion de tone de substanţe chimice ajung în apele uzate provenite din gospodării.

Deși ne-am obișnuit să folosim hainele ca pe bunuri de unică folosinţă, cumpărând mai puţine articole vestimentare sau orientându-ne spre piaţa second-hand putem realmente pune umărul la salvarea planetei. Există deja cantităţi uriașe de deșeuri vestimentare, în condiţiile în care industria fashion este al doilea cel mai mare poluator de apă la nivel global și produce 20% din apele uzate de la nivelul planetei. Pentru producerea unei singure perechi de blugi se folosesc 9.982 de litri de apă și, desigur, mai e vorba și de amprenta de carbon și de substanţele chimice dăunătoare folosite în procesul de fabricaţie.

Lista cu acţiunile pe care le putem întreprinde pentru a adopta un stil de viaţă sustenabil este una extinsă și, deși nu totul poate fi implementat, multe alegeri cotidiene vor avea un impact notabil, dar pentru aceasta este nevoie de informare și de educaţie continuă.

„Ultimul apel pentru climă”

Cu o săptămână înainte de conferinţa ONU pentru schimbări climatice de la Glasgow (COP26), Alok Sharma, oficialul însărcinat cu conducerea conferinţei, a declarat că, deși s-ar descrie mai degrabă ca „persoană normală” decât ca „războinic ecologic”, planificarea acestui summit și vizitarea comunităţilor afectate de fenomenele meteo extreme l-au convins de criza în care ne aflăm și de faptul că acest deceniu este unul „decisiv”.

Pentru a reda miza a acestei întâlniri, care are ca temă limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, pragul de la care experţii cred că planeta ar putea intra pe o traiectorie climatică ireversibilă, revista Time și-a ilustrat coperta într-un mod sugestiv. Mai mulţi lideri ai lumii sunt surprinși de o furtună puternică, la o reuniune în care o mulţime de scaune au rămas neocupate, iar titlul imaginii este „Ultimul apel”.

„Ultimul apel pentru climă – liderii lumii trebuie să nu mai vorbească și să înceapă să acţioneze”, este descrierea pe care Time o face fotografiei de copertă pe Instagram.

Nu știm încă dacă summitul va fi un succes sau va avea soarta predecedentului, dar putem evalua onest modul în care tiparele noastre de consum merg în direcţia protejării planetei sau dimpotrivă.

Comparând situaţia planetei cu cea a Titanicului, acum mai bine de un deceniu, consultantul pe probleme de mediu Rob Watson avertiza că ne-am ciocnit deja de iceberg și că această realitate, conștientizată de experţi, va deveni tot mai limpede și pentru publicul larg. Nu e tocmai scenariul în care ne-am dori să ne aflăm, dar fiecare decide dacă, în timp ce vasul dă semne de avarie, rupe ringul de dans, comandă o nouă porţie de mâncare sau face tot ce poate mai bine pentru a minimiza pierderile.

One thought on “ABC-ul unui stil de viaţă sustenabil – „ultimul apel pentru climă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sari la conținut