Prima temă de care a fost mândru.
Matei, 12 ani, Adjud — a construit un senzor de calitate a aerului și l-a dus acasă să-l arate bunicii.
Un băiat care hotărâse că școala nu e pentru el.
Părinții lui Matei nu mai așteptau vești bune de la școală. Nu era un copil „rău" — era unul plictisit. Fișele și notele i se păreau că aparțin vieții altcuiva.
Apoi Eco Tech Kids i-a pus în față un Micro:bit și o mână de componente și i-a pus altfel de întrebare: cum e aerul acolo unde trăiești?
„A construit un senzor de aer și l-a dus acasă să-l arate bunicii. Nu-l mai văzusem mândru de o temă."
Când lecția a ieșit pe ușă odată cu el.
Matei a conectat senzorul, a scris codul care citește CO₂ și calitatea aerului și a văzut numere reale apărând pe un ecran făcut de el. Nu era o notă. Era al lui — și funcționa în afara clasei, pe dealurile de deasupra Adjudului.
A încetat să mai întrebe „de ce învățăm asta?". Senzorul i-a răspuns. Dintr-odată, matematica, fizica și codul erau unelte, nu obstacole.
Vrea să cartografieze aerul fiecărui sat din jurul Adjudului.
Matei vorbește acum despre o rețea întreagă de senzori — câte unul pentru fiecare școală din zonă — ca să-și vadă comunitatea propriul aer, apă și microclimat. Un copil de 12 ani vrea să-i dea regiunii lui date de mediu deschise.
Fiecare senzor nou înseamnă un kit, un mentor și o după-amiază. Asta cumpără sprijinul tău.
120 lei = o expediție de mediu cu senzori construiți de copii.
Povestea lui Matei trăiește în pilonul de mediu & biodiversitate — Arduino, Micro:bit, iNaturalist și expediții lunare în Subcarpații Vrancei.