„Am venit pentru jocuri. Am rămas pentru cine am devenit."
Andra, 16 ani, Adjud — prima din familia ei care va da la facultate.
O fată care voia doar să facă jocuri.
La 11 ani, Andra a intrat în clubul de cod din Adjud pentru un singur motiv: voia să-și facă propriul joc, ca cele de pe telefon. Nu avea calculator acasă. Nu scrisese niciodată un rând de cod.
În Vrancea, acolo se termină în tăcere majoritatea poveștilor ca a ei. Fără echipament, fără mentor, fără nimeni în jur care să trăiască din programare. Răspunsul implicit pentru un copil curios e „poate la oraș, într-o zi".
Noi i-am dat alt răspuns: un laptop, un scaun și un prim „hello world" — chiar în după-amiaza aceea.
„Prima dată când jocul meu chiar a mers, am înțeles că pot să construiesc lucruri, nu doar să le folosesc."
De la ultimul rând la catedră.
Scratch a devenit Code.org. Code.org a devenit un robot Marty pe care l-a programat să iasă dintr-un labirint. La 14 ani, Andra nu mai era fata tăcută din spate — era cea care îi ajuta pe cei mici să-și repare proiectele.
Anul trecut a luat prima ei certificare Cisco — exact aceeași acreditare recunoscută internațional pe care ar lua-o un elev din București sau Berlin. Acum mentorează săptămânal un grup de copii de 9 ani la Scratch.
Vrea să studieze informatică. Și să se întoarcă.
Andra vrea să devină inginer software — și apoi să se întoarcă în Adjud ca să predea, astfel încât următorul copil de 11 ani să nu mai aștepte „orașul, într-o zi". Continuitatea ei e tot rostul: fiecare tânăr pe care îl formăm poate deveni mentorul următorului.
Cercul ăsta se învârte mai departe doar dacă rămâne clubul deschis. Asta depinde de oameni ca tine.
500 lei = o săptămână de cod pentru o cohortă ca a ei.
Andra a crescut în pilonul de educație digitală & AI — Scratch, Code.org, robotică Marty și Cisco. Ține-l deschis pentru următorul copil.